Forehand-ul în tenis și conflictul peri–olecranian

 
Conflictul peri-olecranian la nivelul cotului intră în cadrul cotului  degenerativ prin hiperutilizare de către sportiv și reprezintă o entitate nosologică particulară. Cel mai adesea apare la jucători de tenis cu vârste cuprinse între 35 și 50 de ani, care prezintă o durere lejeră la nivelul cotului dominant, fără a avea antecedente de traumatism și care continuă să joace, fiind de apariție progresivă. 

https://faulttoleranttennis.com/the-1-forehand-consistency-killer/ 

Tabloul clinic este dominat de durere uneori acută, la extensia completă a cotului la finalul unei lovituri de rachetă și de disconfort funcțional în timpul practicării loviturii de rachetă. 
În activitățile cotidiene, această durere și impotență funcțională pot apărea la ridicarea de greutăți, simptome care pot deveni progresiv, invalidante. 
Examen clinic:

- nu se găsesc semne de tendinopatie epicondileană, epitrohleană, bicipitală sau tricipitală 
- nu există semne de instabilitate articulară ( frontală sau rotatorie) 
- orice tentativă de punere în extensie rapidă a cotului, determină durere acută posterioară 
- această extensie nu este dar dureroasă ci există și o limitare de amplitudine articulară de 5 pînă la 30 grade. Flexia este și ea limitată, însă 
nu e dureroasă. 
Aceste limitări de extensie și flexie contrastează cu mișcarea de pronosupinație care ințial este liberă 

Investigațiile complementare care se efectuează sunt în primul rând  

- Imaginile radiologice standard și eventual computer tomografie și computer tomografia cu substanță de contrast. 
- Radiografia standard confirmă diagnosticul. Se constată o conservare a interliniului articular care contrastează cu o hipertrofie osteofitică al ciocului olecranian, și osificări ale fosetei olecraniene, în timp de cartilajul este intact. 
- Cu ajutorul tomografiei computerizate , completat cu tomografia cu substanță de contrast, se localizează exact zonele de conflict osos care predomină de regulă la 
nivelul ciocului olecranului și marginea internă a olecranului care vine în contact cu osteofitele localizate în inserția capsulară . Uneori acest examen pune în evidență corpi străini intra-articulari radio-opaci și/ sau radio-transparenți. 
Diagnosticul diferențial se face în special cu patologiile cu instabilitate articulară a cotului: 
- condromatoze sinoviale pure sau osteocondroze sinoviale posttraumatice ( întâlnite frecvent la boxeuri) 
- foarte rare artroze primitive care survin în general la subiecți mai vârstnici unde leziunile de cartilaj predomină în compartimentul extern și sunt mult mai importante decât reacția osteofitică pericartilaginoasă. 
Tratamentul constă în realizarea artrolizei chirurgicale, realizată în general prin abord extern. Acest gest de artroliză se realizează prin capsulectomie posterioară și rezecție de osteofite olecraniene care blochează, în cazul unui deficit de extensie redus. Când deficitul de extensie este mai important, un gest complementar de capsulectomie anterioară este necesar. În toate situațiile în care există și corpi străini, aceștia trebuie în mod obligatoriu extrași. 
Recuperarea postoperatorie imediată:- este reprezentată de o recuperare în mod esențial activă, alături de crioterapie și tratament antiinflamator. 
Recuperarea durează între 3 și 8 săptămâni iar recuperarea completă a amplitudinilor articulare este posibilă cu dispariția durerilor în hiperextensie. Reluarea unei activități sportive este de asemenea posibilă. Pe termen lung, se pare ca nu există o evoluție importantă spre artroză sau osteofitoză periarticulară, în ciuda reluării activității sportive.